După alegerile parlamentare din anul 2020, în Parlament s-a conturat o majoritate de dreapta formată din PNL și USR. Klaus Iohannis, ales președinte pe un vot anti-PSD, a format o nouă majoritate PSD–PNL, trimițând astfel USR pe băncile opoziției. Mișcarea a fost o palmă dată alegătorilor, pentru că ei nu aleseseră un nou USL.
Nicușor Dan a ajuns președinte datorită opțiunii pro-europene a majorității alegătorilor, care i-au trasat astfel direcția mandatului său. Și el a ales să dea o palmă alegătorilor și a intrat în jocul PSD de a forma o alianță dintre PSD și un PNL cu un alt președinte decât Bolojan, mult mai aplecat spre cerințele social-democraților. Așa că am ajuns într-o criză politică fără sfârșit, pentru că marea „strategie” a PSD s-a terminat când puciul care era anticipat în PNL, mai mult decât organizat, pentru înlăturarea lui Bolojan, nu a avut loc.
Eugen Tomac este o numire care pune în dificultate PNL și USR din punct de vedere al imaginii, pentru că provine din zona de dreapta a eșichierului politic, dar care, în același timp, este rezultatul discuțiilor dintre Nicușor Dan și PSD.
După dezastrul electoral din 2024 și 2025, când țara a fost la un pas să intre pe mâna extremiștilor, Nicușor Dan nu a înțeles din votul primit decât să își vadă de jocurile sale politice mărunte, la cacealma, cu oamenii din PSD care sunt principalii responsabili pentru ajungerea țării în situația actuală.
