Creștinii ortodocși sărbătoresc în fiecare an, pe 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Ziua este dedicată cinstirii Crucii, simbol al credinței, jertfei și mântuirii, și amintește de patimile și răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și este însoțită de o rânduială aspră a postului.
Ce semnificație are Înălțarea Sfintei Cruci
În tradiția creștină, Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos reprezintă atât jertfa Sa, cât și biruința asupra păcatului și a morții. Credincioșii sunt îndemnați în această zi la rugăciune și reflecție asupra semnificației jertfei Mântuitorului.
Dincolo de dimensiunea religioasă, sărbătoarea are și una istorică și este legată de două momente importante, potrivit tradiției bisericești.
Primul este aflarea Sfintei Cruci la Ierusalim, în timpul împăratului Constantin cel Mare și al mamei sale, Sfânta Elena. Potrivit tradiției, Crucea a fost descoperită în apropierea locului răstignirii.
Cel de-al doilea moment este legat de readucerea Sfintei Cruci la Ierusalim, după ce aceasta fusese luată de perși în urma cuceririi Cetății Sfinte.
Cum ar fi fost recunoscută Crucea lui Hristos
Potrivit tradiției creștine, după descoperirea celor trei cruci pe Golgota a fost necesară identificarea celei pe care fusese răstignit Mântuitorul.
Legenda bisericească relatează că episcopul Macarie al Ierusalimului ar fi așezat, pe rând, cele trei cruci asupra unei femei grav bolnave. Primele două nu i-ar fi schimbat starea, în timp ce atingerea celei de-a treia ar fi dus la vindecarea acesteia.
Episodul a fost considerat semnul prin care Crucea lui Hristos a fost identificată. În tradiția creștină, aceasta a devenit ulterior unul dintre simbolurile fundamentale ale credinței.
Înălțarea Sfintei Cruci la Ierusalim
Potrivit tradiției bisericești, la 14 septembrie 335, episcopul Macarie al Ierusalimului ar fi înălțat Sfânta Cruce în fața credincioșilor, în contextul sfințirii Bisericii Învierii.
Relicva a fost arătată mulțimii pentru a putea fi văzută și cinstită, moment considerat unul dintre reperele istorice și liturgice ale sărbătorii de la 14 septembrie.
Istoria praznicului este legată și de evenimentele din secolul al VII-lea. În anul 614, după cucerirea Ierusalimului de către perși, Sfânta Cruce a fost luată din Cetatea Sfântă.
Împăratul bizantin Heraclie ar fi recuperat-o și ar fi readus-o la Ierusalim în anul 629. Tradiția consemnează că, la 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia ar fi înălțat din nou Sfânta Cruce în fața credincioșilor.
De ce se ține post de Înălțarea Sfintei Cruci
Postul din 14 septembrie are o semnificație aparte în tradiția creștin-ortodoxă. Prin înfrânare și rugăciune, credincioșii sunt chemați la reculegere și la aprofundarea dimensiunii spirituale a sărbătorii.
În tradiția ortodoxă, postul nu înseamnă doar renunțarea la anumite alimente, ci și un exercițiu de smerenie și autocontrol.
Unele persoane aleg să țină post negru, ca formă de înfrânare și de pregătire spirituală. Această practică este însă una care trebuie adaptată stării de sănătate. Persoanele care nu pot respecta postul negru din motive medicale sau din alte cauze obiective pot opta pentru o formă de post adecvată situației lor, cu îndrumarea duhovnicului, atunci când este cazul.
